NEGREAN Ioan Angel

Asumarea libertăţilor de abordare şi de exprimare plastică precum şi starea trăirilor personale generează spectrul elementelor plastice şi a modalităţilor prin care mă exprim şi care mă trimit cu uşurinţă de la un motiv la altul; de la reprezentarea motivului antropomorf la interpretarea elementelor de natură statică, de la spaţiul natural la cel artificial şi de la material la spiritual.
Cred că totuşi, din punct de vedere stilistic, se poate vorbi de o anumită constantă ce se regăseşte în picturile mele şi anume apropierea deliberată și asumată de folosirea unei chei interpretative ce aparţine unui soi de neoexpresionism, unde exuberanța asocierilor cromatice „îmbracă”, sau „dezbracă” forme expresive, mai mult sau mai puțin contorsionate.
Dincolo de structura imagistică din creaţiile mele, important este ca ceea ce transmit prin limbajul culorilor să îmbrace forme de o puternică forţă expresivă, iar culorile să cheme prin voluptăţi cromatice, să „vrăjească” prin armonii aşezate „şoptit” în straturi suprapuse discret, sau dimpotrivă, să „pleznească” ochiul privitorului prin strălucirea şi expresia contrastelor majore, extrapolate în expresivităţi pastuoase de structuri pigmentare riguros orchestrate.
Cu siguranţă nu pot şi nu doresc să ocolesc o altă caracteristică a lucrărilor mele şi anume efectul dat de tehnica picturii în cuţit de paletă, care aduce pasta cromatică într-o „aventură” ce generează privitorului tentaţia participării tactile prin atingerea epidermală a stratului pictural şi prin aceasta aduce pictura până la starea de materialitate care se apropie mult de sculptură, fiindcă cere privitorului să se cufunde, să imerseze într-un teritoriu perpendicular, după ce a „scanat” imaginea pe bidimensional. Se spune că, la polul opus, s-ar situa acuarela care face trecerea spre grafică.